Creasta Baiului pe bicicleta

Ma uit printr’un geam de tren, toata saptamana (13-17 mai 2013), inclusiv aseara, a plouat dar azi de dimineata (18 mai) este soare:

Cobor in Azuga si merg spre partii pana vad panoul:

Trec de ele si dau de intersectia asta, la stanga drumul forestier duce pe Creasta Baiului, in dreapta este un drum de tractor paralel cu Partia Cazacu si care taie serpentinele forestierului (tot in Baiului ajunge).

Ploaia de aseara a transformat drumul intr’o mocirla:

Marcajul este un punct roz dar care se vede doar din sens opus (trebuie sa ma uit mereu in spate dupa el).

Inot in noroi ca un porc:

Dupa intersectia asta ajung in drumul forestier:

Continui pe puntea de lemn taind serpentinele.

Drumul de tractor de aici devine o poteca de picior (pe alocuri poteca de o jumatate picior):

Panta e brutala:

La iesirea in golul alpin (intrarea in padure) se vede placuta cu marcajul:

E? Cred ca merita fiecare picatura de sudoare ce mi’a cazut de pe nas, imi curat sarea din ochi si ii deschid mai larg, panorama Masivului Bucegi.

Creasta Baiului si Masivul Bucegi:

Mi’e frica de norii astia:

Pentru poza asta m’am catarat pe creasta (deja pot cobori multumit/fericit/linistit):

Am urcat pana deasupra telecabinei, de aici triunghiul albastru ma duce inapoi in Azuga:

Sa mai ocolesc un pic, deviez pe marcajul bulina verde:

Si intru in padure pe un single track super fain:

Limitatoare de viteza (natura are grija de sanatatea noastra nu doar producand oxigen):

Ajung in Azuga, la iesirea dinspre Busteni.